M-am asezat in fotoliu, urmarindu-i cu privirea fiecare gest

Aproape ca nu observase prezenta mea in camera.

A intors privirea spre mine, zambind

Dar nu a spus nimic.

Am continuat sa-l privesc

Gandindu-ma la vorbele pe care mi le spunea nu demult.

L-am intrebat: "ma mai iubesti?"

S-a ridicat in picioare surprins de intrebarea care ma macina

S-a apropiat de mine, oferindu-mi un ajutor sa ma ridic.

Ne-am privit in ochi, o secunda, doua, trei..poate chiar cateva minute.

Nu mi-a raspuns la intrebare.
Am continuat sa-l privesc, asteptand cu emotie raspunsul.

S-a apropiat incet, furandu-mi sarutari calde, delicate.

Si atunci am stiut ca printr-un simplu gest iti poti dovedi dragostea.

Mii de zambete

Ar trebui sa zambesc?
De ce?
Priveste pe geam, norii negrii intuneca frumosul peisaj
Vantul distruge linistea frunzelor
Ploaia, ploaia inunda sufletele oamenilor.
De ce ar fi acesta un motiv sa zambesc?

Te-ai apropiat de mine cu o cana de ceai cald
M-ai privit in ochi
Multumindu-te cu simplul zambet cu care ti-am multumit
Pentru gest.
Te-ai asezat langa mine
Putin inghesuit in scaunelul nostru de paie
M-ai strans in brate.
M-ai simtit tremurand si mi-ai oferit ploverul tau
Ti-am multumit.
M-ai cuprins in brate
Oferindu-mi un moment romantic.
Cateva clipe ai pastrat tacerea,
Privind norii care acopereau bolta cereasca.
Stiai...
Stiai ca ma intristeaza.
M-ai luat de maini si printr-o sarutare mi-ai soptit:
"Zambeste! Doar asa vei putea indeparta vantul
Oprii ploaia si alunga norii.
Cu un simplu zambet vei reusii imposibilul."